P!S! 4re t4l3nt
Scriitor, critic literar, COSTI ROGOZANU, ştie să spună lucrurilor pe nume.
Numai că... eşti pregătit să le afli?
SE RIDICĂ UN TSUNAMI SERIOS ÎMPOTRIVA CULTURII MANELELOR SAU A
LOOK-ULUI DE CLUB IEFTIN.
Mă rog, o atitudine care poate fi rezumată de două siteuri de mare succes, cocalari.ro şi pitzipoance.org, care râd până la lacrimi de prostia altora. Numai că se stă şi se râde de undeva, de pe margine, o atitudine aparent cool, dar profund conservatoare.
Fenomenul manelistico-piţiponcesc a lovit sus de tot, lanţuri groase de aur apărând şi într-o colecţie recentă a creatoarei Vivienne Westwood. Toţi s-au grăbit să prezinte faptul că hainele rromilor au stat la originea colecţiei britanicei pentru 2009. E amuzant, pentru că fenomenul „manele", în cel mai larg sens, a influenţat profund comportamentul cetăţenilor din zona geografică România, dincolo de etnie sau haine tradiţionale. Maneaua şi tot ce implică ea a ajuns de mult timp o amprentă a majorităţii.
Critica acidă împotriva piţipoancelor sau maneliştilor are această hibă extraordinară: mulţi tipi deştepţi s-au folosit prea mult timp de EI ca să pară şi mai deştepţi. E vremea să vedem ceva mai mult decât atât, să nu mai punem imediat semnul egal între bluză mulată cu lanţ ataşat şi mârlănie (deşi, de obicei, nu greşim prea mult). S-ar putea să avem de-a face cu una dintre cele mai vii culturi de pe la noi care, aşa prostească, are forţa ei incredibilă.
Una dintre primele mele mirări a venit odată cu ofensiva online pe care au dat-o maneliştii în urmă cu ceva ani. Pagini pe hi5, cu binecunoscutele texte despre „cea mai mumoasă fată", „cea mai belea pisi", site-uri, furăciuni la greu cu toţi cântăreţii favoriţi. Aroganţa banilor s-a transformat în aroganţa audienţei. Manelismul a rămas un curent minor pe lângă „puii" pe care avea să-i facă. Piţipoanca a ajuns un model omniprezent, un amestec ciudat de femeie pusă pe jupuirea de bani a masculului şi de femeie ultrasupusă, creată după toate tiparele impuse de lumea macho.
Undeva, cu multe clase muzicale şi de stil deasupra, stă o Beyonce, o tipă tare care urla într-un hit să i se plătească facturile, oripilând feministele înrăite în lupte grele prin anii '60. Pe un site precum pitzipoanca.org, te poţi uita mult şi bine cu ochii bulbucaţi şi întreba ce e în capul adolescentelor care se umilesc sau se kitschoşesc în aşa hal.
Prin intermediul net-ului a explodat o lume care a fost tot timpul lângă noi, dar care nu ne era accesibilă pentru că nu ascultăm muzica lor, nu intrăm în cluburilelor. Acum, influenţele sunt incredibile, de aceea le comparăm cu generaţia MTV sau poate generaţia Pro (ce hulită era şi aia acum 10 ani!).
Fenomenul „piţi" ne aruncă în faţă şi propriile ipocrizii. Nu trăim într-o lume ultra-macho, ultra-suspusă, cu o puternică industrie a bârfei şi cu o foarte slabă deschidere către influenţe experimentale, către contestaţie, către spirit critic? Are cineva tupeul să nege? Nu cred.
Lumea „piţi" e deja un cod de citire a României. Şi una dintre cele mai mari prostii
pe care le-am putea face ar fi să râdem mult prea acru sau să criticăm prea acid. Din
precedentele lecţii istorice, bătălia cu fenomene de acest fel e pierdută din start. Beavis şi Butthead erau culmea prostiei reprezentate inteligent. De ce e aşa de popular exhibiţionismul piţiponcesc? Poate şi pentru că lipsesc locurile, remediile pentru nevoia atât de firească de a te arăta lumii? Poate şi pentru că e prea mare încruntarea celor care resping această formă de înnoire? Poate şi pentru că manelismul a adus cu sine şi cele mai vii forme de petrecere? Habar n-am.
Cert e că am început să iau lecţii de pe net şi deja pot scrie fluent în noua limbă.
Ştiaţi, de exemplu că „4" e noul „a"? Că „3" e noul „e" şi că „!" e noul „i"? Citez de pe
pagina hi5 a unei fete numită „dore": „Oo P!S! DoOlC3. SssT!U K 4m t4l3nT". Temă
pentru acasă, pentru părinţi: descoperiţi ce a dorit adolescenta să spună şi alcătuiţi 10 propoziţii asemănătoare. Veţi râde ca la 14 ani. Şi încercaţi tratamentul ăsta nou de înţelegere a fenomenului. Vorba aceleiaşi tipe: „Nu judeca o persoană, nu o bârfi, fara nici makar sa nu o cunoşti ;)".
